La Cincizecime
Autor: Virgil Vîrstă  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de virgilvirsta in 04/10/2024
    12345678910 0/10 X

                                        La Cincizecime

                                  Faptele Apostolilor 2:1-4

            „În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.

           Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde  ședeau ei.

           Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se peste ei, și s-au așezat câte una pe fiecare din ei.

            Și toți s-au umplut de Duh Sfânt, și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”

            Biblia relatează în aceste versete, despre evenimentul promis mai dinainte de către Domnul Isus, ucenicilor. Un eveniment care nu a mai avut loc în istoria existenței umane, până la împlinirea celor cincizeci de zile de la înviere și a celor zece zile de la înălțarea Domnului Isus la cer.

            Înainte însă, de împlinirea acestei promisiuni, Domnul Isus le dă ucenicilor o poruncă foarte importantă și anume să nu o ia niciunul înaintea „Puterii” care se va revărsa peste ei.

           Ucenicii au ascultat de Domnul lor și au rămas pentru un timp în cetate, chiar și după ce au primit „Puterea”.

          În Evanghelia după Ioan 16:7 Domnul Isus rostește cuvintele acestea: „…vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-l voi trimite.” Apoi, în versetul 13 Mântuitorul continuă și spune: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.”

           Însă până în zilele noastre, oamenii crezând că au pricepere și oarecare știință despre Împărăția lui Dumnezeu, caută să pună lucrurile în rânduială după mintea lor și după cum li se pare lor potrivit, ignorând astfel, călăuzirea Duhului Sfânt.

         Așa li s-a părut și ucenicilor în Samaria, când nu au fost primiți în satul prin care treceau, că este bine să cheme un foc din cer să-i mistuie, după exemplul lui Ilie pe muntele Carmel, când peste două cete de câte cincizeci de oameni ai lui Ahab, a chemat focul și i-a mistuit. De fapt era o înțelegere greșită a Cuvântului Scripturii, care ne învață să iubim chiar și pe vrășmașii noștri.

         De aceea, este bine să ascultăm sfatul, sau porunca Domnului și să așteptăm ca „Puterea” Duhului Sfânt să coboare, să ne umple și în final să ne călăuzească în tot adevărul.

Coborârea Duhului Sfânt a fost un eveniment unic în manifestarea lui, unic în felul cum a fost împlinit și se poate spune că după moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus la cer, a fost cel mai important moment petrecut în Biserica primară.

Însă lucrarea, sau revărsarea Duhului Sfânt este și astăzi, după două mii de ani, la fel de glorioasă și de necesară în Biserică.

Fără Duhul Sfânt, Biserica ar „pluti” pe „valurile” acestei lumi în derivă, fără nici o țintă.

Duhul Sfânt este Puterea care ține Biserica pe linia de plutire și o călăuzește pe urmele Domnului Isus.

De două mii de ani, din ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt unește credincioșii de pretutindeni într-un singur „trup” al cărui cap este Isus, Mântuitorul.

        Această putere a Duhului Sfânt, o avem și noi credincioșii astăzi la dispoziție. Ea nu este cu nimic mai mică, mai slabă, sau diluată. Ea este puterea care schimba inimi și vieți; este puterea care transformă și restaurează omul din temelie.

          Deşi limbile „ca de foc” coborâte la Cincizecime peste cei o sută douăzeci, doar pentru un timp scurt, efectele lor durează tot timpul vieţii credincioşilor care au primit Duhul, până în zilele noastre.

           Astfel că Duhul Sfânt ne schimbă modul de gândire, vorbirea noastră este „nouă” prin puterea Duhului, El ne schimbă trăirea și ne dă putere să-L urmăm pe Domnul și Mântuitorul prin orice „vale”.

            Însă nu trebuie să uităm și nici să subestimăm puterea „focului” celui rău, care poate aprinde în credincios: mânia, răutatea, invidia, lăcomia… Nu întâmplător Scriptura ne învață să luăm scutul credinței, cu care vom putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Efeseni 6:16. „…Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău.”

            Domnul Dumnezeu să binecuvânteze pe toți credincioșii cu „Puterea” Duhului Sfânt.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 113
Opțiuni